Când n-o să mai frâneze compu’, când n-o să-ţi mai stea în spate deadline-uri şi ceasuri grele de muncă, când şoferii de rutieră or să fie amabili, când totul o să-ţi meargă bine în dragoste, război şi jucat la lotto, să-ţi tragi un glonţ în cap.
Probabil, renăscut, ai să ştii că viaţa e frumoasă când greutăţile îţi atârnă în cârcă.
Am prins în borcan moleculele de aer pe care ai desenat aseară frânturi de gânduri. L-am ascuns după perdea, la soare.
Moleculele se vor dilata şi frânturile de gânduri se vor face mari.
Oare să le facem paşaport?
******
Rugată-l-am pe Moise să mă înveţe în cap, cărare să-mi fac. Moise bagheta a ridicat. Nimic nu s-a-ntâmplat…
Făuritor de minuni, din tine, Moise, ca din mine – poet.
******
Pupila mea se face mare când e întuneric.
Pupila mea se face mică când e lumină.
De unde ştie pupila mea că cerul înnorat e lumină multă sau puţină?
Călătorind în scorburi întunecate, târându-mă, smiorcăindu-mă, dar luptând cu gerunzii, am prins libertatea. Esenţa verbului. Acţiunea. Am spus. Am făcut.
Ascuns după cuvinte, am uitat să fac pe Subiectul.
*************************
Clovnul şi-a scos nasul roşu. L-a pus de partea cealaltă a mesei. Uitându-se la el, a vrut să râdă. N-a scremut decât lacrimi în colţ de obraz.
Pleata-i flutură în vânt, nasul roşu…
*************************
Zidurile au înpătrăţit (un fel de „încercuit”) lumea ta, ş-apoi a lor, ş-apoi a altor pronume. Apoi s-au săturat de joacă şi au mers liniştiţi acasă, la mâncare.
Grăbiţi-vă să fiţi liberi până nu s-au întors!
Da’ tu eşti patriot? Dansezi lasciv cu paşaportu’ albastru, urmăreşti cu gura căscată parada militară şi crezi că nu-i ţară mai ţară ca ţara asta în lume? Atunci ai nimerit unde trebuie. Ia fii atent ce ne invită lumea să facem dacă vrem “să contribuim prin satisfacţie” (orice-ar fi însemnând asta).
Deci, într-un spot video care ar trebui să ne lase gura apă, vedem inundaţii, o macara care ridică ceva (sigur nu la Vadul lui Vodă), boscheţi, plajă cu cernoziom, paţanaş care fugăresc mingea şi pe urmă o… bat. Vrem să mergem? Di ci nu?
Eu pe 26-31 o să fiu la mare în Ucraina. Chiar dacă nu este local, kkt-ul de acolo miroase mai puţin urât decât al nostru.
Cu părul şiroind, ne aruncăm în alte mări. Înotăm până obosim, tragem la ţărm să bem un fum. Înotăm vâslind din mâini, picioare, coccis. Ăh, raţelor, câte invidie am strâns împotriva voastră! Măcăim şi scufundăm capul după râme. Rimăm, cum ar zice poetul, dar râ(i)mele îs şirete(uri). Stau la fund de apă şi mişcă şmecher din mustăţi.
Orizontul nu devine mai aproape, ţărmul se îndepărtează.
În costum de baie care îi scoate în evidenţă defectele, omul vrea să fie peşte.
Dar omul rămâne om, deşi încearcă mereu să fie în pielea (solzii) altcuiva.
Verva cântă mediocru la chitară, dansează mediocru, are o carismă mediocră, desenează aproape mediocru, gândeşte, ghiciţi, tot mediocru, scrie mediocru (asta tipa rar) pe blog, citeşte mediocru, vede mediocru.
Când eşti atât de bun la a fi mediocru, cum să-ţi alegi un domeniu la care să fii cel mai bun?
Luni. 14 februarie. Este motiv de băut şi de stat în oraş. Până târziu. Da’ nu se poate. A doua zi la lucru.
Altă luni, din alt an. Este motiv de băut şi de stat în oraş. Până dimineaţă. Da’ nu se poate. Seara copiii, noaptea fomeia, a doua zi lucru.
A treia luni, din alt an. Este motiv de băut şi de stat în oraş. Până nu mai poţi. Da’ nu poţi. Seara femeia, noaptea dormit, a doua zi la lucru.
Ultima luni, din ultimii ani. Este motiv de băut şi de stat în oraş. Nu mai poţi. Seara vorbit cu femeia, noaptea dormit, a doua zi…
Maturitatea înseamnă mai puţină libertate?
.
N-am talent la desenat comicsuri. Super eroul meu nu-i chipeş şi are doar câteva fire de păr. Dar nu pentru frumuseţe este iubit eroul meu. Eroul meu fură temerile oamenilor. Oamenii devin liberi, pot zbura şi nu se mai tem de căderi.
Când trece eroul meu pe stradă, oamenii ridică respectuoşi pălăria şi îşi urmează visele.
- Te iubesc!
- Ăăă… dar nu mă cunoşti.
- Te iubesc oricum!
- Bine, hai să-ţi spun câte ceva despre mine. (urmează informaţii despre dânsul).
- Aha… Ăăăă. Nu te mai iubesc.
Iubim imagini pe care ne clădim propriile aşteptări.
