Joi

Am simţit subita nevoie de a face o plimbare. Multe pe cap şi puţine în el. Am stins lumina şi am pornit. Am încercat să urmez luna. Apoi am urmat vântul. Am alergat după albine şi am zburat în stol de cocori. Aşa am ajuns la sfânta Joi. Încă o zi… Hai că se poate, bre! Fii bărbat!

Flori pe masă

Îi repet maică-mii că nu am nevoie de friptură, de salată sau pâine. Vreau să-mi pună flori pe masă şi să bem un ceai. Ai noştri. Ceai cu ceva dulce. Mai o vorbă, mai o înghiţitură, mai o lună pe geam. Mai o aromă de ceai, mai o aromă de floare, mai o aromă de oameni dragi…

Maică-mea nu înţelege. Se retrage pe uşă nu înainte de a spune: „fiecare-şi spală farfuria”…

Lovitură de şezut

„Statul sunt eu”- Ludovic al XVI-lea

Acum că am terminat cu digeratul bunătăţurilor de după Paşti, iar Curtea Constituţională a aprobat alegerile din 5 aprilie, hai să vedem de ce s-a dus de râpă revolta din 7 aprilie, alias „tentativa de lovitură de stat”, pe care şugubăţ fiind, o voi numi “lovitura de şezut”.

1. Revolta n-a avut conducători. În Ucraina a fost Iuşcenko contra Ianukovici, în Georgia – Saakaşvili împotriva Şevarnadze. La noi cine a fost contra Voronin? Tinerii? Se poate, dar ei nu au avut un conducător. Nu-i luăm în calcul pe cei din opoziţie. Mulţimea nu i-a ascultat atunci când i-a îndemnat să înceteze cu violenţa şi nici feţele din timpul discuţiilor cu Voronin şi Lupu nu le-au fost de ajutor.

2. Revolta a fost una sentimentală. Multe sentimente, dragii mei! Mult prea multe! Zicala zice să ţii mintea la frigider şi inima caldă. Lumea a luptat cu inima. Acţiunile nu au fost planificate, totul fiind expromt. Poate că în mulţime au fost vreo 30 de provocatori, dar pietre au aruncat mult mai mulţi. Nu mai iau în consideraţie energia uriaşă pe care o emană o mulţime şi care te împinge de multe ori să faci lucruri pe care în mod normal nu le-ai face.

3. Voronin. Omu’ ăsta e genial în nebunia sa. A reuşit să întoarcă o situaţie clar împotriva sa, în una care să pună capăt protestelor. Poate că au fost provocatori, poate că totul a fost înscenat. Trebuie însă să apreciem planul aproape ideal pus la cale de Voronin şi Compania. Aici mă opresc însă cu laudele… Voronin e doar un strateg bun. La celelalte capitole e dus rău de tot.

4. Mediul. Ce o fute pe Europa şi pe America situaţia din Moldova, drepturile celor de aici şi dorinţa lor de aderare? Ăştia fac un menage a trois excelent cu Rusia şi nu le prea arde de revoluţii neplanificate. Nu rămân decât la declaraţii pompoase care nu vor fi traduse în practică niciodată. Şi Băsescu? Ăsta a reacţionat abia la vreo săptămână de la declaraţia lui Voronin… Poate avea frâna pusă…

5. Interesele. În fiecare revoluţie există interese. Important este ca acestea să corespundă cu ceea ce este bine pentru marea majoritate. Aici nu a fost vorba de binele populaţiei, ci de simple şi perfide interese. Din partea tuturor!

6. Lipsa unităţii. Unul striga că vrea unire, altul că au fost fraudate alegerile, altul că vrea în Europa…

Planeta Moldova numea statul un animal care stă toată ziua şi nu face nimic. Doar mănâncă… Aşa este. Se mai întoarce pe vreo parte doar uneori, atunci când cineva îi mai dă vreo lovitură în şezut…

A fost sau n-a fost?

Notă: Articol pentru persoane vertebrale, care nu se lasă pradă emoţiilor. Am vorbit azi cu suficienţi isterici şi ca să nu ne enervăm reciproc, îi rog pe cei care simt că explodează în timpul citirii textului să bea valeriană şi să se uite pe geam.

Acum că am rămas cu vreo 2 cititori, încep cu întrebările. În favoarea comuniştilor şi în favoarea opoziţiei şi a protestanţilor.

1. Cine a fost organizatorul real?

2. De ce nu s-a intervenit cu forţele speciale?

3. de ce s-a declanşat protestul înainte de anunţarea oficialăa rezultatelor şi de aprobarea lor de Curtea Constituţională?

4. De ce nu s-au adus probe convingătoare în privinţa fraudării alegerilor?

5. De unde au apărut personaje exotice ca Matei şi Gabi Stati? De ce ultimul a plecat din Moldova?

6. De ce fruntaşii opoziţiei nu au avut capacitatea să dirijeze mulţimea?

7. De ce s-au atacat clădirile care de fapt garantează democraţia în stat?

8. De ce s-au cauzat atâtea stricăciuni? De ce nu s-a furat pur şi simplu?

9. De ce au dispărut documente importante şi harduri cu memorie din parlament?

Opoziţie:

1. De ce nu s-a informat populaţia din ţară despre evenimentele din capitală?

2. De ce nu s-a permis trecerea frontierei din România şi de ce nu s-a permis intrarea în Chişinău?

3. De ce au căzut reţelele telefonice şi internetul?

4. De ce a fost declarat ambasa dorul României persoana non grata?

5. De ce se doreşte instalarea vizelor pentru români?

6. De ce Voronin declară vinovat liderii opoziţiei când într-un stat de drept acest lucru ar trebui fi probat în instanţă?

Eu azi am aflat că oamenii se muşcă asemeni câinilor când au păreri politice diferite chiar dacă anterior se înţelegeau bine. Am mai înţeles că tre’ să gân deşti bine. Să nu urmezi turma decât dacă o faci raţional şi nu pentru că aşa te împing din spate.

Şansele protestului s-au futut odată cu declanşarea violenţelor. Acum aproape s-a terminat.

Regele n-a murit. Fie acelaşi rege…

Presupun că aveţi TV cu imagine în el. Presupun că aveţi PC, cu internet în vene. La urma urmei, presupun că aveţi cap, cu minte în el, ca să înţelegeţi că alegerile au luat sfârşit şi că comuniştii (sunt conştient de cacofonie) au câştigat iar. Au câştigat pentru că au pierdut alţii. Opoziţia a avut muşchi slabi ascunşi sub culori (verzi, albastre, galbene) pale. Au fost fiecare pe cont propriu şi s-au unit abia acum. Să ce? Să aprindă lumânări?

Au spus ăştia de la OSCE că a fost „pe linii generale” alegerile au fost în ordine, aşa că umflarea muşchilor după alegeri va impresiona doar fetele slabe de înger. Acum lumea face protest. Face protest că ce?

…

Tătuca Tarlev n-o intrat în parlament. Păcat. Sau nu… Până vor alege ăştia preşedinte, vom fi murit cu toţii… Tre de dat dracului politica şi de mâncat meteorit.