Flori pe masă
Scris de verva pe aprilie 28, 2009
Îi repet maică-mii că nu am nevoie de friptură, de salată sau pâine. Vreau să-mi pună flori pe masă şi să bem un ceai. Ai noştri. Ceai cu ceva dulce. Mai o vorbă, mai o înghiţitură, mai o lună pe geam. Mai o aromă de ceai, mai o aromă de floare, mai o aromă de oameni dragi…
Maică-mea nu înţelege. Se retrage pe uşă nu înainte de a spune: „fiecare-şi spală farfuria”…
ryunoske spus
Tu încă nu ştii ce-i aia foame… Dacă îţi ghiorăie maţele singur ceri mâncare.
verva spus
alintat, nna!
vio spus
iaka eu fix asa patesc. oare se intampla asa de aia ca le scrie pe frunte “born in USSR” ori… de ce?
?
Nenormalul spus
blea, ce are una cu alta?
widow spus
atîta stare în cîteva fraze.
cît de trivial n-ar suna (pt că mereu sunt învinuită de trivialism), m-au trecut fiorii pe la spate şi mi s-a făcut dor de ceai, şi am observat că, absorbită de internet, am uitat să schimb florile, care îs uscate de cîteva zile…