Informaţie (deloc)utilă
Eu sunt unul căruia:
- îi curg ochii dimineaţa
- îi place pâinea cu zahăr şi apă
- îi plânge inima de soarta inoplanitenilor
- îi e dor de sine însuşi
- îi place să creadă că deosebit
- îi place să creadă minciuni, uneori
- îi place să mănânce soare
- îi e lene să mai scrie ceva despre el şi revine mai târziu
The verve – Bittersweet symphony
http://www.youtube.com/watch?v=-eBnuLqy6fw
Am ştiut că se va face analogia. E bun. Tare. Şi e despre mine. Sper
Salut, Vervo (sau poate Vervule ca nu prea inteleg daca esti fata sau baiat… De fapt, ce mai conteaza daca astazi fetele sunt tot mai des baieti si invers…).
In fapt, doream sa-ti multumesc pentru comentariul lasat pe blogul meu… Si inca – imi place stilul tau de a scrie – haios, cu insertii moldoveneshti…
Sa vedem, poate dau un link la “Blogroll” pe blogul meu…
Toate bune…
Bre “Burebisto”, e scris chiar sus: “eu sunt unul”.
Da’ ai dreptate, asta nu prea contează.
Mai revin pe blogul matale şi aştept să văd minunea
Bre “Vervule”, mai stii si alti daci ca Burebista e cam expirat…
Ce minune vrei sa vezi tu?
Zalmoxe, Decebal şi Deceneu. Iak. Cam aieştea. Minune cu blogroll.
Îs total de acord cu ultimu’ punct
ciudat sa vad un baiat Verva…am “search”-uit pe google dupa numele ce-l folosesc pe multe multe saituri si am dat de tine.
imi place cum scrii!
cat despre informatiile prezente aici, in a 5-a lipseste cuvantul “e”/”este”.
good luck pe mai departe
eh, dragă lavinia câte lucruri ciudate sunt pe pământul ăsta. de-o fi ăsta cel mai straniu…
la 5 chiar lipseşte cuvântu’ “e”. pentru vigilenţa de care ai dat dovadă vei primi un premiu. unu’ tare mare.
mulţumiesc. mă închin
Cu cat mai mare, cu atat mai bine
)
Cu placinte!
p.s.:
azi dl verva e mai lent şi nu prea înţelege ce vreţ să spuneţi, da’ oricum nu mă supăr
mă refeream la faptul că v-am modificat un pic numele, în moment ce l-am băgat în blogroll şi v-am anunţat, în speranţa de a nu fi cu supărare
p.s.: Felicitări cu ocazia venirii iernii
(chiar dacă, din păcate, suntem nevoiţi să ne limităm la o venire teoretică)
Chiar să ştiţi că mă închin. De ce vervă şi încă cu “ă” mare? Tre’ să mănânc gutuie şi să mestec întrebarea…