Patul

Patul meu e mare. Pe el încap două persoane mici dispuse vertical, sau una mare, cu condiţia să stea pe diagonală. Zilele astea însă patul meu e al naibii de încăpător. Am descoperit pe el vreo trei plapume făcute ghem, foi rătăcite, semn că cineva s-a gătit pentru exam, cărţi cu paginile îndoite, haine cu duiumul, ciorapi murdari pe la colţuri şi… păr creţ. Cred că ultimul e din ureche.

Mă gândeam că ar fi bine să fac curat. Mi-a trecut. Acum cred că ar fi mai simplu să dorm jos. Mai ales că acolo e răcoare şi nu te temi să cazi…

Cum să ajungi vedetă

Nu te recunoaşte lumea pe stradă? Vrei să ai bani şi faimă, dar eşti prea prost ca să ştii cum? Ia de-aici reţeta succesului! Cum să ajungi vedetă. Ghidul pentru cretini. Farsă realizată de radio Zu, lu’ una.

Constituţie

Mă uit în gura lui Filat. Ce văd? Păi în afară de dinţi, acesta spunea azi că Voronin uzurpează legea în stat în condiţiile în care el e şi preşedinte de ţară, el e şi preşedinte de parlament… Bre, parcă are dreptate omul. Aşa ceva nu-i normal! Serios, că nu-i serios!

Mă uit în gura lui Ţurcanu. Are şi ăsta dinţi frumoşi şi matincă unu’ e de aur. Ăsta spune că Voronin nu încalcă constituţia şi că articolul 80 permite… Parcă şi ăsta spune frumos! Oare aşa e?

Mă uit în constituţie. Constituţia n-are dinţi, da’ ştie să muşte. Aşa.. Articolul 81, alineatul I: ”Calitatea de preşedinte al RM este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite”. Voronin e deputat, so… Balanţa se înclină în favoarea celor 32 ai lui Filat. Aşa s-ar părea, dacă nu dau de articolul 80, alineatul II care menţionează că: „Preşedintele RM îşi exercită mandatul până la depunearea jurământului de către Preşedintele nou-ales”…

Ei? Dacă nici constituţia nu ştie, ap’ deducem că 32 de dinţi ai lui Filat sunt egali cu cei 32 de dinţi ai lui Ţurcanu. Mda… 32 asta îi norma…

Cum la tine?

De la o vreme încep să-mi iasă bube roşii sub limbă. Asta se întâmplă pentru că mă enervez şi nervii ăştia nu pot fi alungaţi nici cu ditamai pastilă de odolean sau nor mare de fum de… ce-a fi… M-am săturat să întâlnesc pe drum oameni pseudo-cunoscuţi şi să stau la taclale cu ei despre cum le merge, despre ce mai e nou pe la mine, despre ce mai e nou pe la ei. Când terminăm cu întrebările, căscăm plictisiţi, ne uităm absent la ceas şi ne amintim subit că trebuie să plecăm tare urgent undeva. Ne salutăm cu mare vervă ( vezi că e bun şi cuvântul ăsta la ceva şi promitem să ţinem legătura… Mda…

Mă duc să încerc un ceai de muşeţel. Lumea spune că ajută…

Gura!

Mai ieri am ascultat profi, şefi, amici şi ne-amici.

Ieri am ascultat mame, taţi, fraţi, vorbe scrise şi trăiri răsuflate.

Azi am ascultat păsări, nori, şantiere de pe lângă parlamente, fanfare şi proşti.

Mai tăceţi dracului şi lăsaţi-mă şi pe mine să vorbesc!

Joi

Am simţit subita nevoie de a face o plimbare. Multe pe cap şi puţine în el. Am stins lumina şi am pornit. Am încercat să urmez luna. Apoi am urmat vântul. Am alergat după albine şi am zburat în stol de cocori. Aşa am ajuns la sfânta Joi. Încă o zi… Hai că se poate, bre! Fii bărbat!

Flori pe masă

Îi repet maică-mii că nu am nevoie de friptură, de salată sau pâine. Vreau să-mi pună flori pe masă şi să bem un ceai. Ai noştri. Ceai cu ceva dulce. Mai o vorbă, mai o înghiţitură, mai o lună pe geam. Mai o aromă de ceai, mai o aromă de floare, mai o aromă de oameni dragi…

Maică-mea nu înţelege. Se retrage pe uşă nu înainte de a spune: „fiecare-şi spală farfuria”…

Lovitură de şezut

„Statul sunt eu”- Ludovic al XVI-lea

Acum că am terminat cu digeratul bunătăţurilor de după Paşti, iar Curtea Constituţională a aprobat alegerile din 5 aprilie, hai să vedem de ce s-a dus de râpă revolta din 7 aprilie, alias „tentativa de lovitură de stat”, pe care şugubăţ fiind, o voi numi “lovitura de şezut”.

1. Revolta n-a avut conducători. În Ucraina a fost Iuşcenko contra Ianukovici, în Georgia – Saakaşvili împotriva Şevarnadze. La noi cine a fost contra Voronin? Tinerii? Se poate, dar ei nu au avut un conducător. Nu-i luăm în calcul pe cei din opoziţie. Mulţimea nu i-a ascultat atunci când i-a îndemnat să înceteze cu violenţa şi nici feţele din timpul discuţiilor cu Voronin şi Lupu nu le-au fost de ajutor.

2. Revolta a fost una sentimentală. Multe sentimente, dragii mei! Mult prea multe! Zicala zice să ţii mintea la frigider şi inima caldă. Lumea a luptat cu inima. Acţiunile nu au fost planificate, totul fiind expromt. Poate că în mulţime au fost vreo 30 de provocatori, dar pietre au aruncat mult mai mulţi. Nu mai iau în consideraţie energia uriaşă pe care o emană o mulţime şi care te împinge de multe ori să faci lucruri pe care în mod normal nu le-ai face.

3. Voronin. Omu’ ăsta e genial în nebunia sa. A reuşit să întoarcă o situaţie clar împotriva sa, în una care să pună capăt protestelor. Poate că au fost provocatori, poate că totul a fost înscenat. Trebuie însă să apreciem planul aproape ideal pus la cale de Voronin şi Compania. Aici mă opresc însă cu laudele… Voronin e doar un strateg bun. La celelalte capitole e dus rău de tot.

4. Mediul. Ce o fute pe Europa şi pe America situaţia din Moldova, drepturile celor de aici şi dorinţa lor de aderare? Ăştia fac un menage a trois excelent cu Rusia şi nu le prea arde de revoluţii neplanificate. Nu rămân decât la declaraţii pompoase care nu vor fi traduse în practică niciodată. Şi Băsescu? Ăsta a reacţionat abia la vreo săptămână de la declaraţia lui Voronin… Poate avea frâna pusă…

5. Interesele. În fiecare revoluţie există interese. Important este ca acestea să corespundă cu ceea ce este bine pentru marea majoritate. Aici nu a fost vorba de binele populaţiei, ci de simple şi perfide interese. Din partea tuturor!

6. Lipsa unităţii. Unul striga că vrea unire, altul că au fost fraudate alegerile, altul că vrea în Europa…

Planeta Moldova numea statul un animal care stă toată ziua şi nu face nimic. Doar mănâncă… Aşa este. Se mai întoarce pe vreo parte doar uneori, atunci când cineva îi mai dă vreo lovitură în şezut…

A fost sau n-a fost?

Notă: Articol pentru persoane vertebrale, care nu se lasă pradă emoţiilor. Am vorbit azi cu suficienţi isterici şi ca să nu ne enervăm reciproc, îi rog pe cei care simt că explodează în timpul citirii textului să bea valeriană şi să se uite pe geam.

Acum că am rămas cu vreo 2 cititori, încep cu întrebările. În favoarea comuniştilor şi în favoarea opoziţiei şi a protestanţilor.

1. Cine a fost organizatorul real?

2. De ce nu s-a intervenit cu forţele speciale?

3. de ce s-a declanşat protestul înainte de anunţarea oficialăa rezultatelor şi de aprobarea lor de Curtea Constituţională?

4. De ce nu s-au adus probe convingătoare în privinţa fraudării alegerilor?

5. De unde au apărut personaje exotice ca Matei şi Gabi Stati? De ce ultimul a plecat din Moldova?

6. De ce fruntaşii opoziţiei nu au avut capacitatea să dirijeze mulţimea?

7. De ce s-au atacat clădirile care de fapt garantează democraţia în stat?

8. De ce s-au cauzat atâtea stricăciuni? De ce nu s-a furat pur şi simplu?

9. De ce au dispărut documente importante şi harduri cu memorie din parlament?

Opoziţie:

1. De ce nu s-a informat populaţia din ţară despre evenimentele din capitală?

2. De ce nu s-a permis trecerea frontierei din România şi de ce nu s-a permis intrarea în Chişinău?

3. De ce au căzut reţelele telefonice şi internetul?

4. De ce a fost declarat ambasa dorul României persoana non grata?

5. De ce se doreşte instalarea vizelor pentru români?

6. De ce Voronin declară vinovat liderii opoziţiei când într-un stat de drept acest lucru ar trebui fi probat în instanţă?

Eu azi am aflat că oamenii se muşcă asemeni câinilor când au păreri politice diferite chiar dacă anterior se înţelegeau bine. Am mai înţeles că tre’ să gân deşti bine. Să nu urmezi turma decât dacă o faci raţional şi nu pentru că aşa te împing din spate.

Şansele protestului s-au futut odată cu declanşarea violenţelor. Acum aproape s-a terminat.

Regele n-a murit. Fie acelaşi rege…

Presupun că aveţi TV cu imagine în el. Presupun că aveţi PC, cu internet în vene. La urma urmei, presupun că aveţi cap, cu minte în el, ca să înţelegeţi că alegerile au luat sfârşit şi că comuniştii (sunt conştient de cacofonie) au câştigat iar. Au câştigat pentru că au pierdut alţii. Opoziţia a avut muşchi slabi ascunşi sub culori (verzi, albastre, galbene) pale. Au fost fiecare pe cont propriu şi s-au unit abia acum. Să ce? Să aprindă lumânări?

Au spus ăştia de la OSCE că a fost „pe linii generale” alegerile au fost în ordine, aşa că umflarea muşchilor după alegeri va impresiona doar fetele slabe de înger. Acum lumea face protest. Face protest că ce?