Călătorind în scorburi întunecate, târându-mă, smiorcăindu-mă, dar luptând cu gerunzii, am prins libertatea. Esenţa verbului. Acţiunea. Am spus. Am făcut.
Ascuns după cuvinte, am uitat să fac pe Subiectul.
*************************
Clovnul şi-a scos nasul roşu. L-a pus de partea cealaltă a mesei. Uitându-se la el, a vrut să râdă. N-a scremut decât lacrimi în colţ de obraz.
Pleata-i flutură în vânt, nasul roşu…
*************************
Zidurile au înpătrăţit (un fel de „încercuit”) lumea ta, ş-apoi a lor, ş-apoi a altor pronume. Apoi s-au săturat de joacă şi au mers liniştiţi acasă, la mâncare.
Grăbiţi-vă să fiţi liberi până nu s-au întors!
Verva 
Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.
Mulţumim. Sper să nu-l pierdem 🙂
zidurile au mers acasa? (in acest caz e neacordat in gen adjectivul:))
incerc doar sa intelg textul
adverbul de fapt:)
de fapt adverbele nu se acorda..
n-am vrut sa fac gramatica
doar sa stiu cine merge acasa:)
Acasă au mers zidurile care ne înconjurau. Uneori, după o bere, totul devine mai simplu 🙂
n-am mai fost de un an pe aici. Ce bine ca mi-am amintit de tine, scriitorule Eugen! Ma duc sa ma joc pana n-au venit zidurile!
Vezi că jocurile tre’ să corespundă vârstei, deci “divine divinity” îi exclus 😉
Asteptam posturi noi.
şi noi 🙂