Berea e prietenul omului. Mă cinstesc azi. Ne citim mâine 🙂
Sacrificiu din dragoste
Conform unui sondaj al revistei Glamour, 7 din 19 bărbaţi ar face sex cu Brad Pitt ca să poată mai apoi face sex cu Angelina Jolie. Tu ce-ai face pentru dragoste?
Atitudine
Mă uit atent la TV şi nu înţeleg. Schimb unghiul, dar pe retină rămâne oricum imprimată imaginea a doi. Doi aleşi ai poporului într-o ţară care are, dle, aspiraţii europene.
Mereu am crezut că în politică tre’ să fii ori şef, ori nik. Dacă eşti nik, trebuie să urmezi indicaţiile şefului. Ţi se cere spectacol, fă spectacol. Ţi se cere trântă, ia sire şi te bate! Poate câştigi un berbec sau un cucoşel (fără aluzii).
Eu cred că Cernei îl bate pe Muşuc. El are ceea de ce e nevoie ca să fii un luptător desăvârşit. Are atitudine şi… burtă. Mai mare 🙂
http://www.protv.md/filme/in-memoria-lui-grigore-vieru.html?id_file=31283#31283
Lungimea contează
Când mă întreabă cineva de oră, privesc atent unghiile şi spun „3 mm”. Când întârzie poştaşul, îl cert şi-i arăt rigla cu o şuviţă de păr. 4 cm… Când mi-e dor de copilu’ brunet ascuns adânc în mine, mă uit în oglindă şi măsor cu aţa exact 2 cm. Nu, dragilor 😉 Atât de lung va fi eventualul rid…
Seara, după mult îmblat îmi dau jos ciorapii şi-i miros. Da… Seara realizez cât de lungă a fost ziua… Lungă să n-o pot măsura cu toate unităţile de măsură din lume…
De la o vreme nu mai umblu cu ceas. De la o vreme timpul scurs lasă urme pe mine. La fel ca marea pe plajă sau cafeaua pe ceaşcă…
Las’că vede el când îl prind!
Moartea Poetului 2
Trebuie să recunosc anticipat că după citirea articolului ăsta jumătate din blogosferă o să-mi sară în cap. Nu vă sfiiţi. Am gâtul puternic.
Deci, să recapitulăm. După moartea lui Vieru s-au întâmplat următoarele:
· Voronin a declarat marţi zi de doliu şi a dispus transmisiunea în direct a funeraliilor.
· S-au strâns vreo mie de semnături pentru redenumirea străzii Puşkin în „Vieru”.
· Băsescu l-a decorat post-mortem pe Poet cu ordinul naţional “Steaua României” în grad de Mare Cruce.
Doamnelor şi domnilor, mi-e îmi pute a ipocrizie totală şi a interese fără scrupule. Cum de se face că acum Voronin e atât de grijuliu cu fostul său adversar politic, când până mai ieri lupta ca partizanu’ cu Vieru? De ce cei o mie de semnatari au indicat că anume strada Puşkin trebuie să fie redenumită. De ce nu alta? Oare nu e asta o dovadă de şovinism?
De ce nevoie de moartea Unei Personalităţi pentru ca El să fie decorat sau în cinstea Lui să fie numite străzi?
Moartea Poetului.
A murit poetul şi o dată cu el, au tăbărât toţi care mai de care să-l bocească. Nu au citit în viaţa lor mai mult decât Albinuţa sau cele 2 poezii din programa obligatorie de la şcoală şi cred că-l cunosc pe Poet. Când a avut cele 2 infarcte nu a fost atâta vuiet, nu s-au înghesuit, amu’ parcă e un fel de modă! Hai să-l deplângem pe Vieru. Care mai de care!
Nu l-am cunoscut personal şi nu era unul dintre poeţii mei preferaţi. Am sentimentul că am pierdut ceva de neînlocuit şi am tot respectul pentru Omul ăsta. Lăsaţi însă la o parte spectacolul şi fiţi sinceri.
Să se odihnească în pace…
P. S Articulul e subiectiv şi nu e adresat tuturor. Cei cărora le e adresat se vor regăsi.
ANTIcronică ANTImondenă
Mi-am amintit cu puţin timp înainte de concert, că azi chiar e concert. Concert de 150-250 de lei. Concert trupa Zdob şi Zdub. Concert cu muzică. Concert cu spectatori. Concert aproape bun.
La puţin timp după ce mi-am amintit, am dat a pagubă din mână şi am spus că oricum nu merita, pentru că Zdob şi Zdub nu mai sunt ceea ce erau. E drept că au îmbătrânit, dar nu la asta mă refer acum. Ăştia au simţit pofta banilor (să fie clar că nu pentru asta îi condamn) şi au început să facă material care trebuie să fie cool, care să aducă cât mai mulţi fani, care să aducă cât mai mulţi bani (să fie clar că-i condamn pentru asta). Nu mai e muzica care era…
Concetul se va ţine indiferent că va fi verva acolo sau nu, dar Iagupov va simţi undeva în inimă că nu mai e ceea ce a fost… Sau nu.
P.S Îmi place muzica 😉
Înălţimi
Cum arată viaţa de la înălţimea de un metru? Pun pariu că nu v-aţi pus niciodată această întrebare. Nici eu, da’ se pare că totuşi cineva a fost destul de interesat de această problemă. Iată că a ieşit şi un spot publicitar, despre perspectiva asupra vieţii a unui organ al omului (sau, mă rog, femeii 🙂
Abia aştept să văd publicitatea pentru produse masculine 🙂 O fi viaţa la fel de… diversă?
Despre Moldova
Fiori aleargă sprinten pe piele… O fi lipsa gazului, o fi cântecul…
Dictatura
Aveam de parcurs vreo 120 de km şi pentru că tema gazului mi se părea complet răsuflată, m-am gîndit că în cele 2 ore pînă la destinaţie mi-aş putea instaura cu succes o dictatură în rutiera care gonea sprinten pe drumurile îngheţate ale Patriei-Mamă.
Eram vreo 17 şi din ăştia trebuia să-mi aleg vreo doi care să zdrobească la porunca mea capurile celor care s-ar putea împotrivi, restul trebuind să lucreze pentru binele public şi pentru creşterea noilor generaţii. Vorba poetului: „unul pentru tata, unul pentru mama şi unul pentru mine”. Eu aş conduce cu dragoste, aş da la radio doar „hituri” şi le-aş permite împerecherea de 2 ori pe săptămînă. Noile progenituri m-ar adora şi în curînd am putea invada noi rutiere…
Îmi amintesc cu plăcere de desenul animat cu doi şoareci în care ăla cu capul mare încerca să cucerească lumea în fiecare seară. „Mîine e o altă zi”, îmi spun eu, şi cobor umil din rutieră…
Verva 