Am mers azi cu troleul. Nik nou sub soare, doar că azi în faţa mea erau aşezate două babe. Una mânca banane şi alta mandarine. În aer pluteau mirosuri calde de naftalină şi copilărie… Vin sărbătorile…
Tapci
Asemeni grădinarului care strânge cu grijă merele din gură de şarpe şi le pune pe masă pentru nepoţi, am copt şi eu o idee zilele astea idei despre veşnica şi incomensurabila dragoste…
Se pare că ceea la ce încercau să răspundă secole de-a rându’ omenirea, a fost descoperit de mine într-o seară de stat cu curul pe gigacaloria din calorifer şi mintea rece ca icebergu’ rebel ce l-a făcut celebru pe di Caprio.
Dragostea e ca un război între doi copkii cu puşti de plastic. Farmecul jocului e alergarea şi „tra-ta-ta”-ul. Dacă însă cineva calcă strâmb şi face altceva decât scenariul luptei, joaca s-a dus dracu’.
Doar cetăţile de necucerit pot întreţine jocul…
Revelion a la Moldova
Pentru că toată lumea bună se dă cu părerea despre situaţia Pro Tv-ului, m-am gândit să mă arăt şi eu deştept, so iak.
Tre de înţeles că în cazul ăsta, cei implicaţi în scenetă sunt, după cum urmează:
Pro Tv – post Tv, victimă. Rolul Principal
Voronin Vladimir – Prezident a Ţării Moldova şi partizan ascuns în ierburile CCA. Rol principal.
CCA – Consiliul Coordinator al Audiovizualului. Rol figuant.
Spectatori – Oameni. Rolul depinde de fiecare.
Partide Politice Necomuniste – 🙂 Rolul… (vezi la oameni)
Amu… Personajele astea se împart în 3 categorii.
Cei care cască plictisiţi în timp ce pun bucile la bătaie.
Cei care se revoltă că bucile lor sunt puse la bătaie.
Cei care *ut bucile puse la bătaie.
Cine câştigă?
Primul actor, Pro Tv-ul depinde de CCA. Dacă nu li se mai eliberează licenţa, e clar că pierd, dar în ambele cazuri (ori pierd, ori câştigă) acumulează un plus de imagine. Eu devin martirii, un fel de Prometei de Moldova.
Voronin Vladimir. Ăsta… Nu mai ştiu. Mai mult pierde. Nu a fost deloc inspirat în decizia asta, pentru că oricum intra în parlament şi ar fi avut mai multe voturi, decât acum, când şi-a întors împotriva sa o bună bucată a spectatorilor acestui post. Pe de altă parte, şefu’ poate câştiga, pentru că o gloată proastă, e o gloată uşor de manevrat.
CCA. Ăsta dă-l dracu’ că nici nu merită comentariul.
Spectatorii. Adevăraţii perdanţi, dacă nu vor face nimic şi adevăraţii învingători în cazul în care nu vor sta cu mâinile în… buzunare.
Partidele Politice Necomuniste au primit amu’ o pâine caldă din care pot mânca fericiţi până la alegeri. Dacă vor fi deştepţi şi vor şti cum să profite de situaţia Pro Tv-ului, ap’ ajung sigur în parlament.
Petrecerea continuă… Pune tazul la fund şi implică-te!
Muzică de week-end
N-are sâni si nici nu e ruptă din soare, dar cine a spus, dragii mei că un bărbat iubeşte doar cu ochii? Urechile pornesc in acţiune… De ascultat oricând cere sufletul…
Mărinimie
Am văzut azi la TV un nene de vreo 40 de ani, care a fost întrebat ce ar face cu un milion de dolari. În mărinimia sa idoată, acesta a spus că ar da toată suma statului, că vezi Doamne, ţara asta are nevoie… Amice, statu’ işi ia şi singur, fără să-ţi ceară voie.
Barba-i flutură în vânt…
Azi l-am admirat pe Roşca et compania ţuguindu-şi frumos buzele şi suflând cuvinte prin portavoce. Mi-am amintit cu plăcere şi de dăţile în care se căţăra sprinten în copaci… Acum nu s-a urcat decât pe un scaun, ceea ce arată că timpul nu iartă pe nimeni şi bătrâneţile ne ajung din urmă pe toţi…
Şi totuşi necunoscute sunt căile dlui Roşca… Ba e cu unii, ba cu alţii… Totuşi mă plesnesc peste frunte şi înţeleg că s-a început campania electorală…
Ranga…
Cât de idiot tre’ să fii, ca să-ţi cumperi o căruţă de 500.000 de dolari şi după ce te-a pupat un tir, să o repari cu ranga? Încă o poznă a „Războinicului Luminii”… Eu nu înţeleg cum acceptă Dumnezeu “parteneriatul” cu prostu’ ăsta…
Ascultare
Acum 3 secunde am observat că oamenii adoră să fie ascultaţi. Fie că vorbesc prostii sau chestii importante, oamenii adoră să se audă pe ei şi apoi să vadă reacţia la care se aşteaptă de la cel care îi ascultă. Ascultăm pentru a fi ascultaţi şi invers… Economie de piaţă…
Exclamaţii
Întotdeauna când eşti pierdut în mulţimea din troleu sau rutieră, ori în general, în oricare altă mulţime, se găseşte cineva să te calce pe picior. Sau pe mână… Asta e tradiţia…
Şi ce spune nenea sau tanti când face asta? De cele mai multe ori, toţi fac tot soiul de exclamaţii de genul „opa”, „hop”, sau „văleu”, de parcă acestea ar înlocui clasicul „n-am vrut, bre”. Te privesc în ochi şi lasă limba să articuleze onomatopei şi vorbe, ca mai apoi să-şi vadă liniştiţi de călcat şi de “scuze”. Mde… Asta-i viaţa de mulţime…
Rezumat Summit
La câţi nervi am strâns eu într-o singură seară în rutiera blocată în marea de maşini din centru, m-am gândit să-l provoc pe gospodin Putin şi încă doi bodyguarzi de-a lui la trântă. Nu mă tem de centura lui neagră, pentru că eu am sânge fierbinte de moldovean în mine. Şi măcar de-ar fi fost summitu’ cela cu vreun folos… Da’ aşe… Ap şi, domnu’?
Verva 