Stai în mijlocul camerei, întinsă pe pat. Eşti albă la faţă, ai ochii roşii şi răceală la urechi. Deasupra ta cad fulgi. Cad fulgi albi, violeţi, cad fulgi de gâscă, cad fulgi de ovăz. Porţi o broboadă violetă şi muşti lacom din ceapă. Cauţi ceva de şters nasul. Îţi dau maioul meu. Abia acum înţeleg că eşti şi tu om. Dacă vrei, putem să facem un om. De zăpadă…
O să vă uitaţi înţelegător înde voi şi o să spuneţi că am paranoie. Poate, da’ simt de ceva vreme că nu mai e cea fost. M-am uitat la filme, am studiat, am ascultat pe alţii. Visul colorat frumos în steag american, începe să-mi provoace încet, dar sigur silă… Nu-mi mai pare decât o maşinărie uriaşă care ucide pe toţi cei care înoată împotriva curentului. Sunt întrebări care nu găsesc un răspuns şi bâzâie în jurul capului meu.
1. Atacul de la 11 septembrie: De ce avioanele deturnate nu au fost doborâte înainte de a ajunge la ţintă? De ce toţi martorii oculari spun că au auzit un şir de explozii după ce avioanele au lovit turnurile gemene? De ce s-au prăbuşit clădirile? De ce autorităţile au confiscat înregistrările cu avionul care a lovit pentagonul şi nu le-au făcut publice? De ce se spune că avionul care a lovit sediul statului major american s-a topit, dacă temperatura de ardere a cherosenului e mai mică decât limita de topire a metalului? Cum au putut duce la îndeplinire 4 ciobani din Irak un plan atât de migălos până la capăt? În urma acestui act „terorist” au murit aproape 3 mii de oameni şi alte sute au plecat la război. http://en.wikipedia.org/wiki/Controlled_demolition_hypothesis_for_the_collapse_of_the_World_Trade_Center
2. Presupusa aselenizare. De ce bre’ flagul american e bătut de vânt, dacă pe lună nu e atmosferă? Pentru că întreaga scenă a fost filmată undeva la studiourile din Holywood, de Stanley Cubrick, regizorul decernat cu Oscar pentru efecte speciale. O mărturisire în acest sens a fost găsită de soţia acestuia. (De vizionat documentarul “The dark side of the moon”).
3. Scandalul Watergate. M-aş aştepta de la Moldova, nu şi de la o ţară care-şi dă aere de „mama democraţiei”. Nixon a scăpat fără nicio zgârâietură… http://ro.wikipedia.org/wiki/Afacerea_Watergate
Sunt multe de spus, multe de demonstrat. Nu trebuie să mai aştepţi nimic de la nimeni. Trebuie să-ţi clădeşti singur viitorul.
N-am avut ce face în week-end, aşa că m-am decis să mă aşez cuminte între ciocan şi nicovală. De ce? Pentru că sunt indecis, doamnelor, domnilor şi micuţii mei cititori. Mă întrebam dacă ar trebui să ies şi eu vânjos în scuarul operei naţionale şi să condamn şi eu pe Roşca sau Voronin pentru curiozitatea suspectă de care dau parte… „Flag te v ruki”, ar fi spus morocănos nenea de la preşidenţie, dacă nu aş fi avut şi eu semne de întrebare agăţate frumos de ureche…
Ce nu-mi place mie la proteste e că indiferent de motivul din care m-am pomenit acolo, mă pomenesc pe neprins de veste susţinător al celui de la tribună. Dacă ăla spune că vrea gaz mai scump, eu, ca copkilaş naiv care nu ştie nik despre politică, fiind în mulţimea care bate din palme, vreau şi eu. Ală vrea unire, asta vreau şi eu… Ală vrea să vină americanii, asta vreau şi eu… Ăla se pregăteşte de alegeri, eu…
Când mă duc la miting, sunt parte din mulţime. Când nu mă duc, nu-mi apăr drepturile… Iak asta-i nelămurirea, stimate doamne, domni şi micuţi cititori. Nelămurirea de duminică seara…
Dacă, la o adică aş dezinfecta cleştele de pe masă şi aş întinde tare pupila, astfel încât să o măresc până la statura lui Goliat, nu ar mai trebui să privesc lumea de afară, pentru că lumea de afară ar binevoi să intre în ochiul meu, prin uşa pe care i-am deschis-o.
Dacă mi-ar cădea pe cap vreo 5 planete astfel încât să-l facă mai mare, lumea ce intră pe ochi, nu s-ar înghesui şi şi-ar muta în general traiu’ din real, la mine în căpăţână.
Mă tem să fac asta… Pe lângă faptul că nu sunt perfecţi, oamenii sunt şi laşi…
Verva îşi revine încet, da’ sigur din depresie… Ascultă bere, bea îngheţată şi mănâncă Travis. Cuvintele o să gâlgâie în continuare şi gândurile o să se înşire cuminţi pe pixeli rotunzi…
P.S Nu e pentru că a câştigat Obama…
Mi-e dor să stau drept şi să nu mai privesc oamenii de pe stradă. Mi-e dor să mă prefac că-s pelin şi să mângâi încet o roşie stricată din grădină. Să mă lovească insistent soarele în cap şi să nu-mi vină să-i întorc favoarea…
Azi se fac 1.000 de vizite pe blog. Nici eu nu ştiu de ce au intrat oamenii ăştia aici, dar odată „crima” comisă, mă închin cu plecăciune pentru ea… În aceste 2 luni, eu am învăţat să sar în skakalkă şi mi-am lăsat o fărâmitură de barbă… Alte succese remarcabile urmează să vină…
Petrecerea continuă… Join us…
Azi e una din zilele în care doare capu şi împunge ceva în coşul pieptului… Azi tre’ de sculat devreme, de făcut bani, substanţă cenuşie şi kkt. Ne descurcăm de minune…
Azi e ziua în care tre’ de scris pe blog, de citit ce au mai scris alţii şi de minunat de frigul de afară. Azi e ziua de ascultat Nirvana şi de aprins lumânare. Azi e ziua care nu e deloc deosebită de celelalte. Azi e ziua de a fi concis. Azi e luni…
Pentru că e miercuri seara, m-am gândit să vă servesc piceana dinaintea somnului… Pentru că în ţară crapă strugurii de dulceaţă şi mustul cade în cascade din ulcior în cană, singura problemă care rămâne de discutat e sexualitatea primarului general al capitalei. Iată ce aflăm de pe http://sluhoff.net:
„ Говорят, в минувшие выходные генпримара Кишинева Дорина Киртоакэ видели в машине возле примэрии, в которой он обнимался с неизвестным молодым человеком. Кстати о том, что Киртоакэ любит не женщин, а мужчин слухи ходили давно.
Напомним, что ещё осенью 2007 года один из советников муниципального совета заявил, что Киртоакэ – гомосексуалист. Тогда этот советник почему-то не предоставил никаких доказательств.
Один из читателей слухофф.нет также подтвердил недавно, что видел генпримара обнимавшегося с неким молодым человеком.”
Eu vreau apă caldă, gaz şi căldură în calorifere, exact câte kilocalorii îmi lipsesc. Fiecare face ce vrea cu curul lui, doar că nuş de ce îi *ute problema asta exact pe cei de pe un site rus…
Bărbaţi virili, cu mustaţa neagră lucind sub nas şi pumni tari ca ciocanul. Bărbaţi cu *ula rigidă ca betonu’ armat şi femei care pot să confirme asta… Cămaşa desfăcută şi un întreg aeroport în cap… Mie îmi aduc aminte de bărbaţii macho de la noi. De râs cu lacrimi…
E o minune, dragii mei că nu ni s-a întâmplat tuturor. E şi normal ca în condiţiile zilnice de stres, mulţi ostaşi din oastea de patrioţi ai Moldovei să se dilească, aşa ca ar trebui să expirăm mulţumiţi când “glonţul” nebuniei se opreşte în ţeasta unui coleg de-al nostru, evitând capul nostru.
Am admirat un conaţional care s-a aruncat vânjos cu spatele gol şi puţa în vânt de la balcon. A căzut într-o pătură adusă acasă de domnii pompieri. Ar fi fost prea banal ca sfârşitul să fie ăsta. Omul nostru şi-a rupt vreo două coaste (cred că cele de drac) şi o bucată de bazin… El spune că îl urmăreşte poliţia. Eu spun că are paranoie, ca oricare altcineva dintre noi.
În altă ordine de idei, simpaticii noştri conducători au aprobat în lectura a doua proiectul de lege cum că nebunii nu au voie să participe la conducere. Păi asta e discriminare, dlor! Staţi să-l chem pe Napoleon şi Ştefan cel Mare să vă judece!
Verva 