La TV nu mai merge nimic interesant. Computerul arde liniştit în colţ, iar chitara zace spartă în coridor şi fire galbene de iarbă se preling printre strune…
Sunt plictisit. Îţi dau un telefon. Tu încaleci calul tărcat şi vii la mine. Ne iubim 5 minute. Începe meciul. Ne mai iubim la pauză.
Pentru că am toamnă, ceaţă şi nori în cap am şters toate coment-urile celor care au trudit asupra tastaturii ceva timp. Nu am făcut-o intenţionat. A fost o greşeală de om abătut de grijile vieţii cotidiene. Mă închin de iertare şi vă invit să continuaţi…
Aseară te-am vazut goală. Stăteai la fereastră si dansai la adăpostul perdelelor diafane. Săreai in sus in ritm de rock nebun si sânii tăi ca doua piersici verzi sareau si ei. Eu stăteam pe acoperisul casei mele si te admiram in binoclul meu mare.
Tu stiai ca te văd şi-ţi părea bine ca te observă cineva. Doar noi doi legati prin fire subţiri de dragoste, sub lumina clara a lunii care vazindu-ne iubirea, ofta melancolic. Stele mari izvorau pe cer, sau poate erau doar ochisorii tăi micuţi si bulbucaţi? Vantul imi sufla izmenele mele albe, izmenele mele de sărbătoare ducând aroma(a cui?) pâna in departari. În depărtare se auzeau motani în căutarea dragostei. “Zburător cu negre plete, Vin la noapte de ma fu…ră.
Da, fix ca în vechiul basm îmi pregăteam aripile mele negre croite din faţa de masă a mamei. Oare dacă cazi de la al 7-lea etaj mori? Păi, da’ ce, eu o sa cad? Eu o sa zbor până la balconul tău şi-am sa ciocănesc în fereastră…Tu ai să crezi că sunt un ţânţar (sau nu?), îmi vei deschide şi pâna in zorii zilei ne vom juca…în cărţi…în inimi negre…inimi roşii…inimi frânte…
Rocku’ nebun sub care dansai despuiată se opreste. O fi venit vre-un vecin mai somnoros si te-a pus să-l opresti? Nu…Văd că-i un nebun cu ochelari de zorro si aripi violete. A, încă un zburător…Da, lumina se stinge, din binoclu începe să alunece câte o lacrimă si vântul continua să împrăştie aroma izmenelor mele de sărbătoare in depărtări, în care motanii îşi caută iubirea…
Înfrângerea de aseară a Moldovei în faţa Israelului cu 2:1 m-a pus în faţa unei întrebări la care căutam de mult timp un răspuns: oare chiar suntem loser-ii lumii? Na, ştiu că mai sunt ţări în Africa care o duc mai greu, da’ nu vreau să mă compar cu ele. La ce suntem noi cei mai buni? Ştiu că la a fi una dintre cele mai sărace state din Europa, la a fi cei mai nefericiţi şi la a trăi în ţara cu cel mai mare număr de cetăţeni peste hotare ne pricepem. Altceva?
Spuneţi voi la ce suntem noi cei mai buni! Cu ce să mă laud în faţa chinezilor, ruşilor, americanilor, sau a altora? Aştept…
Mi-am pus perna sub masă şi îmi muşc asiduu mâinile. Merge vorba că peste o lună, la 21 octombrie voi muri. Şi nu doar eu, stimabililor! Nu zâmbiţi pe sub mustăţi! Veţi muri şi voi! Vom muri toţii.
De ce? Păi uite că s-au apucat ăştia (ăştia fiind nişte cercetători sponsorizaţi de 20 de state europene) să construiască un ditamai Large Hadron Collider. Ce-i ăsta? Răbdare, că ajungem îndată. Chestia de care am pomenit mai sus e un accelerator de particule. Ha? Nici eu nu eram prea tare la fizică so… Faza cea mai importantă e că această maşinărie ar trebui să creeze condiţiile din timpul Big Bang-ului, atunci când se presupune că s-a format iubita noastră planetă.
Ei bine şi de ce trebuie să murim? Nu putem bate din palme? Putem, doar că nu vom reuşi. Mulţi savanţi presupun că odată cu pornirea acceleratorului se va forma o gaură neagră care ne va înghite pe toţi. Simplu ca bună ziua…
E clar, murim. Ce e de făcut? Pentru cei interesaţi, sau cei care s-au înarmat deja cu ciocane şi lomuri, Collider-ul ăsta e undeva lângă Geneva. Are 12.000 de tone, şi un magnet de vreo 2.000.
Era să uit. Proiectul a costat vreo 5,4 miliarde de euro (!). Ăştia au mers pe principiul: nimic la săraci, tot pentru gaura neagră…
P.S Mâine e testarea…
De ce ar trebui să ne vedem de treabă, să ne maturizăm şi să ne ocupăm cu lucruri serioase? Chiar bre, de ce? Răspunsul ar trebui căutat undeva înăuntrul meu, dar mi-e prea lene şi prea cald ca să fac asta. De aceea, e clar, trebuie să îmi fac blog.
Decis! Teme ciordite de la alţii, chestii care impresionează sau nu… Ăsta va fi blogul meu, blogul de care voi fi mândru şi care mă va duce pe culmile slăvii…
Verva 