(Che) Marea

Valurile mării se auzeau limpede în urechea celui prins în apartament.
Cu picioarele ascunse în talazurile din lighean, cu pielea plină de colbul oraşului prefăcut în nisip, autorul a uitat gustul berii şi al ţevilor cu lapte condensat de pe litoral.
Soarele roşu răsare de după bloc şi larma oraşului înlocuieşte ţipete de pescăruşi.
Mare, tu vii şi te duci.
Eu vin şi mă duc.
Ne întâlnim la ora fixă.

Muzica

Ascuns în pereţii de carton, mi s-a făcut dor ca muzica să nu mai răsune în căştile lipite de urechi, dar să se izbească de orice îi stă în cale, să sărute tot ce-i stă împotrivă şi să se întoarcă schimbată, ascultătoare la mine.
Vecini, doriţi muzică bună? Nu? Ok…
Fuck cei 7 ani de acasă.

Dumnezeule?!

Dumnezeule, dacă exişti, să fii sănătos.
Eu beau şi fumez, la fel, sănătos, gândindu-mă la tine.
Fie ai planificat asta, fie a fost frate-tu, cel mai puţin simpatic, dar mai prietenos.
Cosa Nostra oricum.
Salutări familiei!

Ego

În fiecare dimineaţă, după satisfacerea nevoilor personale, mâncat şi scobit în dinţi, Ego-ul primea slujbaşii săi la raport. Pe unii să-i miluiască pentru acţiuni plăcute Ego-ului, pe alţii, să-i certe, ba chiar la caznă să-i condamne pentru fapte grave ori pentru încălcări flagrante ale legilor scrise de Măria Sa.
Supuşii n-au mai răbdat, căci mare de stat era Ego-ul şi degrabă vărsătoriu de sânge. Revoltă au făcut şi pe parapete au urcat.
Murit-au oştenii răsculaţi horcăind în propriul sânge, iar capetele în ţepi le-au fost înfipte, tuturora de învăţătură să le fie.

Mucenicii

La ceas de noapte, când până şi ciorile repetă în somn croncănitul pentru a slujba de a doua zi, fără să fie văzuţi şi compătimiţi de nimeni, în beznă, fără imn solemn ori roşii aruncate, 12 mucenici au ars de vii, născând semne de întrebare pe un asfalt indiferent.
Verva nu fumează.

Umbra

Într-o bună zi, neavând ce face, omul a decis umbră pământului să facă. Şi a făcut.
Apoi s-a plictisit şi a dat să plece, dar umbra construită în locul hărăzit, n-a rămas pe loc, ci pe urme i-a călcat.
Enervat, omul s-a dat câţiva paşi înapoi. Umbra s-a întors la locul ales.
Omul a strâns din umeri. Rămâne el, rămâne şi umbra.
A rămas.
A murit.
Umbra a dispărut.
Adierea de vară a aruncat la pământ un pai.
Era o zi bună, şi, neavând ce face, paiul umbră pământului a făcut.
Mărimea nu contează. Umbra-i umbră.

Şarpele

Autobuzul urla îmn noapte, în ciuda tuturor principiilor aerodinamicii. Urlatul este bun atunci când e vorba de autobuz. Nu urlaţi la alţi oameni! Vorba bună,  bucuria apropiaţilor!

Gadjetul mă informa subtil: 15 grade Celsius (fanii lui Kelvin n-au decât să facă convert), umiditate normală, aproape de temperată. „Normal”, mi-am spus eu. „Se poate trăi”, m-am îmbărbătat.

Un şarpe. Alţii, nu şarpe, doi. 36,7, probabil febră. 36.6, probabil nu femeie.

Autobuzul continuă să urle. Autubozul nu ştie de romantism. Nici şarpele nu ştie. Doi oameni. Un şarpe. Căutăm căldură…

Mână atinsă involuntar, la prima groapă-surpriză pentru şofer.

Mână atinsă aproape involuntar, la altă groapă-pupată de şofer. Şoferul o fi fiind vreun peţitor, un mic cupidon în cămaşă albastră transpirată la subraţ.

„O, tu, victimă fierbinte,  în astă noapte rece!”, îşi spuse şarpele atingându-şi cu poftă buzele şi încolăcindu-se duios de victima sa. „O, tu, victimă, aproape fierbinte…”, susura şarpele cu limba sa bifurcată şi spurcată.

Vama. La vamă treci în altă lume.

Vameşul găsi un trup rece şi un şarpe care se strecura printre scaune, cu un sâsâit zeflemitor.

Caron  strânse din umeri. Nu avea de la cine să ceară măcar doi bani.

Siguranţă

Stai, amuş, eu! Eu, ideea aceea genială, mai genială decât a oricărui geniu, e în capul meu. Tu numa’ stai, tu numa’ aşteaptă! Ai răbdare! Stai! Stai să mănânc, să cac, să mănânc, să beau, să fac sex, să fumez, să mănânc, să beau, să cac! Stai! Ideea genială e aici, ai răbdare! Puţină răbdare! Vine imediat!

Omidă.

Cocon.

Fluture!

***

Смерть неизбежна

Titlu. Opţional?

Drumul a fost plăcut. Roţile au căzut de câteva ori, caii au obosit pe la miez de noapte şi birjarul a dus trăsura în boscheţi. Mare treabă. Răsărit, apus, răsărit… Răcoare rece şi plăcută ascunsă în şale şi nori semi-suri inspiraţi în creier, plămâni. Frumos. Dăunător. Educativ.
A coborât.
Să vină copilaşii cu zemfir şi sare!

Când

Când n-o să mai frâneze compu’, când n-o să-ţi mai stea în spate deadline-uri şi ceasuri grele de muncă, când şoferii de rutieră or să fie amabili, când totul o să-ţi meargă bine în dragoste, război şi jucat la lotto, să-ţi tragi un glonţ în cap.

Probabil, renăscut, ai să ştii că viaţa e frumoasă când greutăţile îţi atârnă în cârcă.