dus la mare. invidiaţi. scriu încă mai rar.
Vechituri
Vine o vreme când realizezi cu tristeţe că vechii papuci sunt prea mici pentru picioarele tale. Tot atunci vezi că maioul ţi-a rămas mic de la ultima spălare, ochelarii îţi strâng tâmplele, iar sufletul nu mai are loc în coşul pieptului.
Te întrebi dacă ai crescut, sau, pur şi simplu, te-ai săturat de ce-a fost.
Unde se găsesc lucruri noi?
Vara?
A venit vara. Vara în oraş e cald, motiv pentru strâmbe să umble cât mai dezbrăcat posibil. Strâmbe care n-au gentuţă, aşa că îşi ascund mobilul în decolteu. Mobilul de pe care dau beep, doar o suna cândva Prinţul. Cel pe cal alb, desigur. Strâmbe care îţi propun prăsade spălate în parc şi de care scapi cu greu argumentând că ţigara ta nu se „likeşte” de „prăsadele” lor.
Vara în oraş e cald, indicele de confortabilitate termică e dat peste cap. Strâmbele sunt omniprezente.
Unde au dispărut timpurile cu doamne care poartă 60 straturi de fuste şi totuşi cărora îţi este imposibil să le rezişti?
Universul
Universul se extinde, iubita mea. Cu fiecare secundă ne depărtăm, până ajungem puncte mici în zare. Universul se extinde şi nu pot lupta oricât aş vrea cu nenea cu păr sur şi limba scoasă afară… Universul se extinde şi noi ne pierdem în el. O băltoacă de puncte, într-o mare de nimic.
Universul se extinde. Odată poate că ne vom întâlni. Poate. Odată.
8
Am visat aseară că trăiam în lumea cifrei 8. Aveam o ţigară infinită, plămâni în formă de 8 şi bere care părea să curgă ca din cornul abundenţei. Umerii îmi erau înfrumuseţaţi cu depresii cât toate zilele care mă afundau în ţărâna moale şi neagră.
Doar creierii aveau o formă nedeterminată, iar inima părea să se fi oprit. Antimişcarea avea formă de 8 şi semiîntunericul nu se mai termina.
Daţi-mi gruz, fraţi şi surori! Am primit nota 8 la plâns estetic.
***
Când va veni timpul, o să arunc şi eu buzduganul să zboare 3 zile în sus şi 7 în jos.
– “10” este cifra magică!
– Nu, mămica! Şi “4” e bună!
**********************************************************************************
Deci fotografiezi? Îţi place să ucizi oamenii? Sigur. Stau neclintiţi şi reci în ramele albe ale pozei. Aşa cum lumânarea îţi încălzeşte mâinile de paşti, încălzim şi noi oamenii morţi din fotografii, amintindu-ne de ei.
*********************************************************************************
Eu simt că prostata mea ar vrea să ridice şi altceva. Ar vrea să înalţe zmeie, să clădească ziduri înalte şi să pună temelii.
Nu face, draga mea! Când vom muri, vom fi îngrăşăminte de flori.
Șuierat
Aș vrea să-mi pot propti picioarele adânc în țărână, să-mi arcuiesc puțin spatele, să trag încordat aerul în plămâni și să… șuier. Să șuier asemeni dracului din povestea lui Dănilă Prepeleac, să se îndoaie copacii, să explodeze bieții iepuri prin vizuini și să prindă a auzi surzii.
Îți ștergi gura cu dosul palmei și te îndrepți. Cu terminatul șuieratului realizezi că te-ai eliberat. Te doare-n cot, nene. Ești ușor asemeni kilei de fier în vid.
Țugui buzele și suflu… Se aude nimic și simt cum mă trag în jos cei 9,8 N/m.
Cum să devii politician
Văd că n-ai ce face. Sunt sigur de asta. De ce? Pentru că ai timp să citeşti ce am scris. Nu-ţi cere scuze! E ok. Dacă tot ai timp, hai să te învăţ cum să devii politician. Cititu’ ia vreo 3 minute, aplicarea în practică… puţin mai mult.
Aşa deci. Ghidul de devenire a unui politician. Modelul „Serafim Urechean”.
- Naşte-te! Ar putea părea absurd, dar chiar şi un politician măreţ e obligat să se nască. Nu face. Oricum nu ia prea mult timp.
- Fii copil la părinţi! Suge lapte, mergi de-a buşilea, mănâncă muci şi zarzăre verzi, plimbă-te cu bicicleta, trage fetele de păr, pupă-te şi îndeplineşte tot soiul de astfel de ştrengării nevinovate! Ordine în care se fac toate astea nu contează.
- Fă-te inginer-constructor şi membru de partid! Nu contează care. Important e să poţi repara maşini şi să fii proletar.
- Du-te la armată! Armata face băiatu’ – bărbat şi-l învaţă să cureţe cartofi.
- Întoarce-te de la armată!
- Fă-te şef. Şeful e omul căruia alţi oameni îi spun „dle şef”. Un oarecare s-ar opri aici, dar nu şi un tânăr cu aspiraţii ca tine.
- Fă-te şef de capitală. Troleibuzele devin roşii cu alb, oraşul înfloreşte şi tu baldeeşti. Dar nu, dle! Nu ne oprim aici.
- Fă-te şef de deputaţi. Şeful de deputaţi e un deputat care are pâncele mai mare şi ceafa mai groasă. El ştie să-şi apere tronul de concurenţi şi să zâmbească frumos la TV.
- Fă-te doctor habilitat în economie, membru-coresponent al Institutului pentru Afaceri Internaţionale (Paris), membru-coresponent al Academiei Internaţionale de Informatizare de pe lângă ONU, doctor Magna cum Laudae al Universităţii Libere Internaţionale din Chişinău, Doctor Honoris Causa al Institutului Internaţional Cultural prin corespondenţă, membru-corespondent al Academiei Internaţionale de Management, membru al Academiei Internaţionale de inginerie, membru-corespondent al Academiei de Cadre din Kiev (Ucraina). Unui muritor de rând, îndeplinirea acestui punct i-ar lua toată viaţa. Cei care au ajuns până aici cu cititul, nu sunt simpli mortali, deci se pot isprăvi în vreo… „zi de vară până-n seară”.
- Bea votcă la TV. Aici e buba, dragii mei. Care dintre voi poate bea votcă la TV? Sigur că niciunul. Nu disperaţi! Repetaţi în faţa oglinzii, apoi, treptat, pe măsura creşterii încrederii de sine, în faţa unui auditoriu format din părinţi, bunici, profesori de şcoală primară, veterani şi babe rele de gură.
- Fii un model pentru ceilalţi! Omul cu „O” mare nu trebuie să fie egoist, deci trebuie să înveţe şi pe alţii cum să devină ca dânsul!
Triunghiul Bermudelor
Ieri am decupat Triunghiul Bermudelor de pe hartă şi l-am lipit pe pod.
Am urcat pe taburet şi am băgat capul în gaura apărută.
Când l-am scos, aveam mintea limpede.
Am însemnat pe o foaie o cruce.
Am colorat-o cu verde.
Vine primăvara!
Mici secrete
Pentru a fi mare, prefă-te mic
M-am lipit cu spatele de podea şi observ. Covorul îmi ţine de cald, iar oamenii din jurul meu roiesc, roiesc tăind sprinten aerul şi făcând curent rece care-mi înroşeşte nasul. Domnii mă iau peste picior, spunând că-s un prost. Ei nu ştiu că le văd părul din nas şi subraţele asudate. Doamnele pufnesc în râs şi jură pe sfânta zi de luni că bărbaţii ca mine merită ignoranţa desăvârşită. Ele nu cunosc că văd zemele acre care le îmbibă chiloţii.
Dragii mei, nu m-am întins ca să văd secretele dvs murdare. Eu vroiam să admir cerul…
Verva 