Casă

Ca să trăiesc, trebuie să înghit în fiecare minut bucăţi de aer. Ca să pot privi, trebuie să deschid ochii. Ca să privesc soarele, trebuie să-i închid. Ca să mănânc, trebuie să deschid gura. Ca să tac, trebuie să o închid. Ca să dansez trebuie să am muzică. Ca să stau locului, trebuie să mă lege. Ca să fac o casă, trebuie să unesc „ca” şi „să”. Ca să distrug casa, trebuie tractor cu buzdugan de plumb în vârf. Ca să o sărut, trebuie să am buze. Ca să mă sărute, trebuie să aibă ea buze. Ca să zbor, trebuie cer. Ca să cobor, trebuie să mă satur de cer. Ca să scriu, trebuie gânduri. Ca să nu scriu, trebuie să mă uit la telenovele. Ca să citeşti, trebuie răbdare şi alte gânduri. Ca să nu citeşti, nu e nevoie decât să apeşi pe crucea din dreapta sus.

Cum naiba să scăpăm de „trebuie”?

Cum naiba se întâmplă că tot la cruce ajungem?


https://verva.wordpress.com/wp-content/uploads/2009/03/18-le-banquet.pdf
Casă

Mendeleev se joacă cu Alchimistul

Când ai cap de plumb, muci de mercur, picioare de aluminiu şi inimă de… argint, îl dai dracu’ pe Alchimistul pentru realizarea visurilor căruia conspiră tot universul. Eu am descoperit demult secretul transformării corpului uman în metale. Aproape preţioase… Mă închin în faţa gripei!

Mendeleev se joacă cu Alchimistul

Imn MAE

Pe 4 aprilie vor merge la vot două tipuri de persoane. Oameni care au ştiut dintotdeauna cu cine să voteze şi oameni care se hotărăsc în ultimul moment. Pentru votul celor din urmă, politicienii dau dovadă de tot mai multă creaţie. Şi bine fac. După „Serafică fără Frică”, alt partid mizează pe trucuri neobişnuite de atragere a voturilor.

Glasul pare a fi al celor de la „Fără Zahăr”. Melodia precis e a lor. Cântecul e haios. Oare cât a costat? Tîdîşi! Place. Maladeţ MAE. Nu cred că ajută, da’ e o mişcare bună.

https://verva.wordpress.com/wp-content/uploads/2009/03/imn-mae.pdf
https://verva.wordpress.com/wp-content/uploads/2009/03/fara-zahar-d-la-sate.pdf

Imn MAE

Etichete

Ce-ar fi dacă într-o zi am arde toate paşapoartele şi pielea de pe noi, adică, am îndepărta etichetele? Ne-ar mai recunoaşte prietenii, ne-ar mai cere poliţaii actele la control, sau ne-ar mai iubi cei care ne iubeau înainte? Oare ne-ar mai primi mama acasă, oare ne-am mai recunoaşte în timp ce ne privim în oglindă?

Ăsta s-a vrut un articol fără etichetă. Să aibă numai schelet. Dar chiar şi titlul de „fără etichetă” e o etichetă. Ce e de făcut? Mă duc să lecturez E-uri de pe alte etichete.

Etichete

Conştiinţa ca mâncare

Ce fac chinezii când le este foame? Dau dracului găinile, porcii, vacile, peştii, dau dracului până şi insectele, şerpii şi broaştele. Atunci mănâncă pisici. Da, ăştia înghit mâţe ca să le crească oasele. Să fie bărbaţi şi femei sănătoase!

P. S Osul creşte, da’ ce faci cu conştiinţa?

P.S 2 Oamenii nu realizează că mănâncă ceea ce a fost odată viu când văd carnea din farfurie. E nevoie să vezi întâi fiinţa vie, ca să te doară fiecare înghiţitură din ea când e moartă.

Ia uite aici.

Conştiinţa ca mâncare