Fac o pauză. Simt că tre’ să răsuflu oleak de aer. Mă întorc când am chef.
Brandul “Vieru”
Nora lui Grigore Vieru practică yoga
autor: A.G.
„Într-un interviu acordat unei publicaţii de limbă rusă, Ina Vieru, fosta noră a poetului Grigore Vieru povesteşte că practică yoga şi că a vizitat chiar Ashram Asu din India, un loc de întâlnire a psihologilor şi folozofilor din întreaga lume, unde a fost iniţiată în filozofia cunoaşterii yoga chiar de către un Guru.” Continuarea aici.
Alt articol, alt autor, altă boacănă. Şi tot la tema „Vieru”. Se pare că a devenit un brand folosit cu succes de toţi. În curând vor apărea articole despre blocul în care a locuit Vieru, despre copacul situat la 2 km de locul pe unde a mers odată Vieru, sau despre pisica neagră care i-a trecut odată calea poetului.
Tot „respectul” pentru autor. Aveţi grijă că nici măcar nu e actuala noră. E una…
Umflaţii
Fiecare eu, fiecare tu
Am euforia unui pici de 7 ani! Am găsit ascunse după perdică nişte bombişele galbene care stau cuminte într-o sticluţă şi-mi fac din ochi. Le torn în palmă pe toate şi le înghit cu exaltarea lui Alba ca Zăpada. Acidul ascorbic îmi face limba să geamă de durere, mintea să se trezească, iar copkilu’ de mine să tăvăleşte pe jos de plăcere şi are pupilele dilatate. Nu ne temem de răceală, iar clipa devine atâââât de lungăăăăă!
P. S În prospect scrie că consumul exagerat face ca urina să fie galbenă. Ian să vedem 🙂
Urechean Reloaded
Ce naivi aţi fost dragii mei crezând că într-o seară de sâmbătă vă voi lăsa să vă delectaţi cu o povestioară lacrimogenă şi un pahar de lapte cald. Nicidecum! Ia uitaţi aici un joc cu Voronin şi Urechean în roluri principale, joc care mie mi-a înflorit un zâmbet în colţul gurii şi o serie de nedumeriri după cum urmează:
- Deci jocul se numeşte „Serafică fără frică”. Cum asta, „Serafică”. Înţeleg că vine de la „Serafim”, da bre’, ăsta e om matur care se dă politician serios. Cum să se cheme aşa? E o glumiţă pusă la punct, da’ eu nu am prea gustat-o.
- Urecheanu e foarte îndemânatic la artele marţiale. Ridică piciorul exact la ciolka lui Voronin şi a cârdaşilor săi (Roşca, Gorbulea, Papuc, Tarlev, Mişin, Oleşka şi Roşca), sau loveşte exact în ficat prin upercut-uri foarte ingenioase. Plus că are şi „super-udar”, adică pălitura cu rază de lumină galbenă.
- Tre’ să observăm că Roşca şi Tarlev bat şi cu capul (uite ce face puterea minţii), iar Roşca e şi un mare strateg. Are momente în care aşteaptă să atace Serafică. Şmecher mare, bărbosul ăsta!
- Fiecare personaj are calităţile sale. Cei mai „greu de ucis” sunt Muşuc şi Papuc. Cred că se trage de la terminaţia numelui.
- Oleg Voronin are maşină albastră şi e blatnoi ca de obicei.
- Eu am trecut tot jocul care are 4 nivele şi am acumulat vreo 34 mii de puncte. Pot spune că sunt un demn ostaş de-al partidului.
- Am uitat să spun de Ostapciuk. La început am avut dubii dacă Serafică ar trebui să lovească o doamnă care mai ales are o coafură atât de… impresionantă, dar tocmai ea a început lupta… A dat şi madama, am dat şi eu…
- Oare ăştia au cerut voie de la Zdob şi Zdub să le ruleze muzica pe fundal?
Jocul merită de pierdut vreo 6 minute. Recomand! 🙂
Amintirile…
Mămica lui Forrest Gump spunea că pantofii cuiva pot spune multe despre locurile pe unde a fost acesta. Eu îmi tai unghiile şi pot spune ce am făcut azi după istoria strânsă pe sub ele… Azi am spart seminţe cu amicii şi am strâns vreo două acorduri de chitară sub ele…
Acum unghiile stau desprinse, uitate pe hârtie…Uneori, pentru a scăpa de amintirile neplăcute evităm locurile, obiectele şi oamenii care ne amintesc de ele… Eu voi da rămăşiţile îndoite cu lac şi le voi pune în ramă… Aşa, ca să mă uit la bătrâneţe…
Delirium tremens
Tîdîşi! Am dispoziţie! Pot să mă învârt în cap şi să-mi fac un ştab sub masă. Pot să-l rog pe Winnetou să fumăm pipa păcii şi să o fugăresc pe Monroe prin iarba udă. Să-i pun piedică şi să o las uitată acolo. Pot să respir cu gura, cu o nară, ş-ap cu alta. Pot să sar de la balcon şi apoi să vin să mănânc colivă. Pot să mă reîncarnez în copchilu’ lui Oleg Voronin şi să-l ucid pe tat’so. Sau prosta, să trăiesc bine.
Pot orice pentru că limita e doar raţiunea… Şi eu nu o am :))
Campionii
Tot mai des îmi e lene să fac un duş, să mănânc sau să mă trezesc dimineaţa ( vezi articol mai jos 🙂 ) Uite la ăştia micii. Nu e nevoie decât de voinţă. Ei vor fi campioni la gimnastică… Eu… la lene…
Nedeterminare
M-am trezit dimineaţă cu gândul să merg mai devreme la lucru, ca să termin mai devreme, respectiv să vin mai devreme acasă. Îmi bătea soarele în ochi şi am decis să trag perdeaua. Am încălţat ciorapii, apoi m-am decis că dimineaţa tre’ să mergi în ciupici. Am aruncat ciorapii, dar nu am găsit ciupicii. Am încălţat alţi ciorapi. Am mers la baie, am uitat ce căutam acolo. Am mers la bucătărie şi am înţeles că nu mi-e foame. Am spălat totuşi cana pentru ceai. M-am enevat că nu era a mea. Am spălat-o pe a mea. Am turnat ceai. Am aruncat apa pentru că era deja răcită. Nu am găsit ceai, pentru că ultimul pachet a fost folosit tocmai cu 5 minute înainte de a mă trezi eu. L-am pus pe Malahov. Era publicitate. Am dat la horoscop şi acolo spuneau despre rac, când eu sunt gemeni…
Am stins televizorul. Am scos ciorapii. M-am întins înapoi în pat şi am tras plapuma pe ochi. De vină sunt astrele…
“Da zato eu am padrugă”
Az m-am trezit în şopot de trompete. Soarele se strecura cu agilitate de mâţă printre perdele şi mă gâdilea sub nara dreaptă. Azi m-am trezit cu drag pentru că azi e 14 februarie!
Mi-am tras fustiţa de sărbătoare şi am rugat-o pe mama să mă lase în oraş. Ea a spus că se poate, doar că e absolut necesar să fac curat şi să hrănesc pisica. Ceea ce am şi făcut. Azi e 14 februarie!
Când am ieşit în oraş mi-am cumpărat o floare ca să nu creadă lumea că nu am prieten şi ca să nu râdă proastele de pe stradă peste nas. Mi-am luat pantalonii de sport ca să-mi fie comod şi mi-am tras şi bluza roşie cu decolteu adânc şi buric dezgolit. Az e 14 februarie!
S-a lăsat seara, eu m-am săturat de umblat. Vântul îmi suflă gingaş borta buricului şi nici un macho nu mai întoarce capul după mine… Acum sunt prea ocupaţi… Chicotesc cu butelca de bere în mână prin tufari… Proştii… Az e 14 februarie…
M-am dus la concert Trei Sud Est. Ei sunt nişte bărbaţi romantici… Iubitul meu va fi ca ei… Iubitul meu… Cel pe care nu l-am găsit azi… Nu-i nik… M-ai sunt şi dragobetele…
Verva 