E o minune, dragii mei că nu ni s-a întâmplat tuturor. E şi normal ca în condiţiile zilnice de stres, mulţi ostaşi din oastea de patrioţi ai Moldovei să se dilească, aşa ca ar trebui să expirăm mulţumiţi când “glonţul” nebuniei se opreşte în ţeasta unui coleg de-al nostru, evitând capul nostru.
Am admirat un conaţional care s-a aruncat vânjos cu spatele gol şi puţa în vânt de la balcon. A căzut într-o pătură adusă acasă de domnii pompieri. Ar fi fost prea banal ca sfârşitul să fie ăsta. Omul nostru şi-a rupt vreo două coaste (cred că cele de drac) şi o bucată de bazin… El spune că îl urmăreşte poliţia. Eu spun că are paranoie, ca oricare altcineva dintre noi.
În altă ordine de idei, simpaticii noştri conducători au aprobat în lectura a doua proiectul de lege cum că nebunii nu au voie să participe la conducere. Păi asta e discriminare, dlor! Staţi să-l chem pe Napoleon şi Ştefan cel Mare să vă judece!
Verva 