Azi am avut plăcerea să văd un poliţai isteric. I-au spus prin staţie că tre’ să elibereze drumu’ pentru preşedintele Bulgariei, da’ vreo 2 şoferi să încăpăţânau să demonstreze că toţi oamenii sunt egali în drepturi şi se ţineau cu toată puterea de drum. Mentu’ aproape că bocea…
Frumoasă zi, chiar dacă a plouat…
Mi-am pus perna sub masă şi îmi muşc asiduu mâinile. Merge vorba că peste o lună, la 21 octombrie voi muri. Şi nu doar eu, stimabililor! Nu zâmbiţi pe sub mustăţi! Veţi muri şi voi! Vom muri toţii.
De ce? Păi uite că s-au apucat ăştia (ăştia fiind nişte cercetători sponsorizaţi de 20 de state europene) să construiască un ditamai Large Hadron Collider. Ce-i ăsta? Răbdare, că ajungem îndată. Chestia de care am pomenit mai sus e un accelerator de particule. Ha? Nici eu nu eram prea tare la fizică so… Faza cea mai importantă e că această maşinărie ar trebui să creeze condiţiile din timpul Big Bang-ului, atunci când se presupune că s-a format iubita noastră planetă.
Ei bine şi de ce trebuie să murim? Nu putem bate din palme? Putem, doar că nu vom reuşi. Mulţi savanţi presupun că odată cu pornirea acceleratorului se va forma o gaură neagră care ne va înghite pe toţi. Simplu ca bună ziua…
E clar, murim. Ce e de făcut? Pentru cei interesaţi, sau cei care s-au înarmat deja cu ciocane şi lomuri, Collider-ul ăsta e undeva lângă Geneva. Are 12.000 de tone, şi un magnet de vreo 2.000.
Era să uit. Proiectul a costat vreo 5,4 miliarde de euro (!). Ăştia au mers pe principiul: nimic la săraci, tot pentru gaura neagră…
P.S Mâine e testarea…
Verva 